Bullying la Questfield International College, când răspunsurile nu sosesc

Intervențiile invocate au fost, în principal, verbale și informale, fără înregistrări oficiale, procese-verbale sau evaluări scrise. Această lipsă a documentării administrative a fost semnalată de familie ca un factor care a contribuit la escaladarea situației și la transferarea responsabilității către aceasta, sub forma unor formulări care reduc fenomenul la o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire în mediul școlar

Printre comportamentele agresive semnalate, se regăsește utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a elevului. Specialiștii consultați consideră că această practică depășește cadrul conflictelor obișnuite și reprezintă o formă agravată de bullying, cu impact major asupra stimei de sine și dezvoltării emoționale a copilului.

Documentele și relatările familiei arată că stigmatizarea medicală a fost parte a unui tipar repetitiv și cunoscut în comunitatea școlară, fără a exista dovezi ale unor intervenții ferme și documentate din partea instituției. Această situație a generat un climat educațional nesigur, în care diferențierea și vulnerabilitățile au fost exploatate ca mijloace de control social.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizarea bullyingului

Din corespondența și materialele analizate reiese că cadrele didactice au fost martore ale incidentelor, însă intervențiile lor au fost insuficiente și predominant informale. Familia susține că situațiile agresive au continuat în prezența profesorilor titulari, fără ca aceștia să emită decizii scrise sau să aplice măsuri eficiente de protecție.

Conducerea școlii, în calitate de entitate responsabilă administrativ și educațional, nu a furnizat documentația necesară care să ateste existența unui proces clar de evaluare, intervenție și monitorizare a cazului. Această absență a trasabilității administrative ridică probleme privind standardele de guvernanță internă și capacitatea instituției de a gestiona situații sensibile.

Presiunea de retragere și declarația fondatoarei Școlii Questfield Pipera

Un moment relevant în analiza situației îl reprezintă o afirmație verbală atribuită fondatoarei, Fabiola Hosu, care, în cadrul unei discuții cu familia, ar fi exprimat o poziție percepută ca presiune pentru retragerea copilului: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație a fost comunicată redacției prin relatările familiei și este prezentată ca atare, fără a se presupune intenții sau motivații din partea persoanei vizate.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea instituției, care nu a fost primit până la momentul publicării. Contextul în care a fost făcută această afirmație, după luni de sesizări fără răspunsuri scrise și măsuri concrete, ridică întrebări privind prioritățile instituționale în gestionarea bullyingului și protecția elevilor.

Documentele administrative și răspunsul instituțional formal

În locul unui răspuns oficial clar, conducerea școlii a furnizat un formular informal, denumit Family Meeting Form, care consemnează existența unor întâlniri, dar nu cuprinde elementele esențiale ale unui act administrativ: responsabilități clare, termene de implementare, sancțiuni sau planuri de intervenție.

Din perspectiva jurnalistică, acest tip de document nu asigură trasabilitatea și asumarea necesare pentru gestionarea unui caz de bullying grav și nici nu oferă certitudinea unui impact real asupra situației. Lipsa unor rapoarte, decizii scrise sau măsuri aplicate și evaluate formal contribuie la percepția unui răspuns limitat și procedural insuficient.

Confidențialitatea și vulnerabilitatea copilului în circuitul informațional al școlii

Familia a solicitat în mod expres și repetat respectarea confidențialității informațiilor despre situația sensibilă, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării în mediul școlar. Totuși, documentele și relatările indică faptul că aceste solicitări nu au fost respectate integral, iar copilul a fost expus unor situații în care a fost interpelat public cu privire la demersurile administrative, generând presiune psihologică suplimentară.

Astfel de practici, conform opiniei specialiștilor consultați, pot constitui o formă de presiune instituțională și afectează negativ echilibrul emoțional al copilului, punând sub semnul întrebării modul în care școala gestionează datele sensibile și protecția elevilor vulnerabili.

Reacția instituției după implicarea legală și comunicarea oficială către părinți

Potrivit documentelor, o schimbare vizibilă în atitudinea conducerii a intervenit după implicarea unor avocați și transmiterea unor notificări cu caracter juridic, la peste opt luni de la începutul sesizărilor. Această reacție întârziată ridică întrebări cu privire la criteriile care declanșează intervenția instituțională și sugerează o reacție mai promptă în fața presiunii legale decât la semnalările educaționale.

Ulterior, în data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis părinților un email în care a redus situațiile semnalate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această poziționare contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei și ridică semne de întrebare privind sinceritatea și eficacitatea demersului de clarificare.

• Sesizări repetate și documentate privind bullyingul și stigmatizarea medicală
• Lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri administrative clare
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire sistematică
• Presiuni percepute pentru retragerea copilului din instituție
• Lipsa protecției confidențialității și expunerea copilului la presiuni suplimentare
• Reacție instituțională întârziată și limitată, declanșată după intervenția legală

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Investigația evidențiază un caz complex de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, în care sesizările repetate ale familiei nu au primit răspunsuri oficiale documentate nici după opt luni. Lipsa unor măsuri concrete, documentate și urmărite în timp, precum și utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de umilire, indică o posibilă tolerare instituțională a fenomenului.

De asemenea, declarația atribuită fondatoarei, exprimată într-un context tensionat și fără soluții concrete, reflectă o ruptură între discursul oficial al instituției și gestionarea reală a situației. În plus, întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică ridică întrebări fundamentale despre prioritățile și capacitatea școlii de a proteja elevii în mod proactiv.

Aceste constatări subliniază necesitatea unui cadru procedural clar, transparent și responsabil în gestionarea situațiilor de bullying, care să asigure protecția efectivă a copiilor și să prevină repetarea unor astfel de episoade. În absența unor clarificări oficiale și asumate din partea Școlii Questfield Pipera, rămâne deschisă întrebarea esențială: ce mecanisme concrete și funcționale aplică instituția pentru a asigura un mediu educațional sigur și respectuos pentru toți elevii?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro